Pandemie, suntem în fața unei crize globale și Europa este epicentrul – câteva cuvinte adunate din discursul doctorului Tedros Adhanom Ghebreyesus, directorul general al Organizației Mondiale a Sănătății. E un discurs pe care l-am ascultat cu toții, unii la TV, alții live pe Facebook și surse mai aproape de generația Z spun că și în story-urile de instagram și Tik Tok-uri a apărut. Cu toții apelăm la propriul univers de înțelegere a unui cuvânt care ne închide în casele în care orice „generation gap” se duce și face loc nevoii de conviețuire. E un cuvânt care pentru bunicii noștri aduce aminte de războaie, pentru părinți de comunismul în care stăteau la coadă pentru alimente, iar pentru copiii de astăzi poate însemna, conform surselor de pe Tik Tok, „coronavirusul care ne-a scăpat de școală”. Asta dacă nu le arătăm noi că școala se întâmplă și acasă, într-un moment istoric în care educația se mută în online și aduce școala din România pe net.
Școala pe digital – ce spun elevii și profesorii?
Școala pe Net
Școala pe net? Sună mai mult a status de Instagram decât a demers serios. Dar pentru o generație de digital natives aflați în mijlocul unei pandemii, e varianta care le poate asigura în acest moment învățarea de care au nevoie pentru a face față examenelor. Oricât de creativă și funny ar fi atmosfera pe Tik Tok, copii își doresc în continuare să învețe și le-ar plăcea să fiți alături de ei Social Media. Putem fi împreună chiar și acum. Digital.
Știm că pare de necrezut, dar elevii noștri vă vor, dragi profesori. Și au nevoie ca în perioada aceasta în care stau acasă, să fim alături de ei online. Să înveți e dificil, de aceea sprijin și răspunsuri la întrebări nedumerite, ca și în clasă.
Profesorii se mută pe online
Elevii României de astăzi au nevoie de profesori care să înțeleagă că e ok să nu fii atât de singur în fața unui ecran, când zeci de ochi curioși își doresc să înțeleagă ce e o ecuație de gradul doi sau de ce personajele din basm sunt diferite de personajele din fabulă. Pentru că sigur în mintea noastră apare imediat întrebarea „Dacă mă fac de râs în fața ecranului?”.
E o expunere nouă la care suntem supuși și știm cu toții că una dintre cele mai mari frici e vorbitul în public. Interacțiunea online poate fi în afara zonei de confort a unor profesori, luând în calcul modificarea mediului pe care îl folosesc în interacțiunea cu elevii. De aceea, suntem aici cu resurse care vor ajuta cadrele didactice în acest proces.
Ce spun elevii?
Elevii au nevoie de noi și sunt gata să ne fie alături în această aventură. Chiar dacă la prima conferință pe Skype nu ne-am pornit microfonul și am vorbit fără să ne auzim câteva minute bune. Sau dacă la primul live pe Facebook nu ne-am pus unghiul de filmare corect care să ne avantajeze. Copiii sunt mai solidari decât credem. „Mi-ar plăcea să vorbim pe video”, spune Alex, un copil de clasa a VI-a care copiază lecțiile trimise de profesorii lui, dar are și multe întrebări.
Vreau să pun întrebări, știi cum e live-ul ăla pe Facebook la care lași întrebări? Să le vadă în timp real și să răspundă după ce am citit anumite lecții și prezentări deja trimise
E foarte fain să îl văd pe prof pe Zoom, mă liniștește să știu că el este încă acolo, e și uman cumva!
Ce spun profesorii?
Lecțiile online, în pofida emoțiilor firești ale unui început forțat de împrejurări triste, sunt o provocare pentru cei mai mulți dintre noi, cei obișnuiți să ne desfășurăm orele în sala de clasă. Le spun întotdeauna elevilor mei că vremurile pe care le trăim ne obligă să fim spontani, creativi și să ne adaptăm ușor la orice situație; prin urmare, mă văd „obligată” să fac față cu brio acestei provocări, iar feedback-ul lor îmi dovedește că funcționăm ca o echipă chiar și la distanță. Cu toate că platformele online dedicate învățării și tot soiul de aplicații interactive reprezintă o parte dintre instrumentele pe care le folosesc în mod frecvent la clasă, trebuie să admit că „școala de acasă” mi-a pus obstacole pe care nu le-am anticipat. Cred că este important ca, în această perioadă, fiecare profesor să își adapteze orele, materia, la nevoile și la specificul clasei. Am optat pentru lecții video, încărcate pe Padlet, una dintre platformele accesibile pentru copii, lecții însoțite de scheme de notițe, prezentări PowerPoint și fișe de lucru. Îmi lipsește interacțiunea directă, dar încerc să o suplinesc menținând o comunicare strânsă atât cu elevii, cât și cu părinții, oferindu-le indicații și feedback constant, în timp real.
Știi ce e ciudat? Că pentru mine este important ca în timpul lecțiilor virtuale, ei să vorbească și să îi aud – simt că asta îi provoacă, într-un sens bun, și pe elevii care nu sunt obișnuiți să vorbească așa mult – cum sunt elevii foarte buni la matematică și științe reale, obișnuiți să stea în banca lor și să rezolve problemele și exercițiile.
Într-adevăr, e greu să aduci învățarea online, cu Zoom și Skype, în școala publică, dar mai ales în România rurală. Vestea bună este că țara noastră are una dintre cele mai bune rate de acces la internet din Europa și mulți copii au acces la tehnologie, altfel nu i-am vedea pe Instagram sau Tik Tok – ce-ar fi să se vadă cu profesorii pe Facebook? Sau pe IG TV (aplicația de Instagram).
E important ca profesorii să își învingă teama de ecran și tehnologie acum, cel puțin până ne vom întoarce în siguranță înapoi în clasele noastre. Și facem ceea ce putem, cum putem, pentru a asigura educație și a fi împreună. Pentru că digital, putem fi împreună și dacă deschizi acum camera să vorbești copiilor despre subordonata de caz, o să vezi că este ok să nu fii singur în fața ecranului. Și că nu trebuie să devii expert în Tik Tok sau live-uri, ci doar să vii spre elevii tăi în cel mai uman mod prin care poți în aceste momente. Iar acest mod este unul digital.
