Șandor Veronica este cadru didactic Roma Education Fund Romania și predă la Școala Gimnazială „Teleki Domokos” Gornești, jud. Mureș, limba și literatura română ca limbă nematernă elevilor de gimnaziu.
Interviu cu Veronica Șandor, profesor Roma Education Fund România
Șandor Veronica este cadru didactic Roma Education Fund Romania și predă la Școala Gimnazială „Teleki Domokos” Gornești, jud. Mureș, limba și literatura română ca limbă nematernă elevilor de gimnaziu.
Îmi place foarte mult școala la care lucrez! Este o şcoală rurală modernă, dinamică, cu rezultate relativ bune la învățătură, cu elevi ce participă la concursuri şi olimpiade şcolare, cu proiecte europene (E+, eTwinning, etc.) în derulare. Atât eu, cât și colegii mei suntem dornici de a ne adapta la această lume aflată într-o puternică şi permanentă schimbare. Suntem o echipă.
Împreună facem eforturi de a facilita accesul la educație pentru elevii noștri. Comunitatea școlară este una mixtă. Ca orice școală din mediul rural, este integrată într-o comunitate în care există tot felul de nevoi. Mulți dintre elevii noștri provin din familii ce întâmpină dificultăți materiale, dar care se străduiesc să ofere copiilor cele necesare. Dacă aproape toți elevii au un telefon inteligent, dispozitivele precum laptop, tablete sau calculatoarele nu le găsim în mod sigur în toate casele. Nu sunt singurele care lipsesc în multe case, însă apreciem faptul că se străduiesc și suntem alături de ei.
Da, în ultima perioadă am lucrat online.
Pentru predare am folosit platforma edmodo.com. Creasem clasele virtuale în urmă cu multă vreme. Actuala clasă a VIII-a a accesat platforma prima dată la începutul clasei a VI-a. Am actualizat informațiile și am început lucrul. Am încărcat documente word, video, fotografii și am utilizat padlet.com pentru a lucra în echipă diferite argumentări. Padlet.com permite vizualizarea textelor scrise în timp real. Odată ce ei încep să scrie, atât eu cât și colegii lor putem vedea și aprecia. Pentru exerciții am folosit platforma educațională asq.ro, unde am propria pagină și am realizat, în urmă cu ceva vreme, teste și exerciții.
Mi-am zis mereu că lecția nu începe și nici nu se termină atunci când sună clopoțelul. Fiecare dintre noi venim cu diferite idei și experiențe de acasă, din comunitate și plecăm cu altele din clasă. Procesul de învățare este unul continuu. Știm cu toții că nu suntem nici în concediu, nici în vacanță și că este important să păstrăm legătura cu elevii și să continuăm procesul de învățare. Dată fiind situația actuală, mediul virtual este singurul care ne poate ajuta.
Nu pot spune că a fost ușor. Consider că experiențele de învățare sunt foarte importante pentru înțelegerea noțiunilor. Instruirea de tip vizual, dramatic, precum și cea de tip verbal au darul de a motiva elevii, de a da avânt procesului de învățare atunci când sunt făcute cum trebuie.
Este nevoie de foarte multă muncă pentru a putea împleti programa școlară cu exerciții focalizate pe echipă și relații, să mai incluzi conștientizarea de sine, compasiunea, răbdarea….și toate acestea în mediul online.
Cred în continuare că fiecare lecție ar trebui conectată la experiențele de grup ale clasei, ori în mediul virtual asta este destul de greu de făcut.
Am început activitățile cu elevii din clasa a VIII-a, crezând că vom reîncepe școala în 22 aprilie cum se anunțase inițial. Aș fi vrut să nu piardă ritmul, drept pentru care continuăm în forță.
Au urmat activități la clasa la care sunt dirigintă și am dezbătut diferite idei pe care le-am preluat din cartea de Consiliere și orientare, ba chiar am făcut căsuțe pentru păsări, fiecare la casa lui, trimițând poze și idei pe grup. Activitățile par să fie pe placul lor. Unii elevi însă nu sunt dispuși să își exprime punctul de vedere în cadrul discuțiilor online sau le este mai greu să o facă. Trebuie să ținem cont și de ei. Îi văd și pe ei, știu că sunt acolo și încerc să îi implic cât mai mult.
Am discutat cu părinții elevilor din clasa la care sunt dirigintă. Avem un grup special al părinților. L-au făcut chiar ei. Știu că sunt acolo și își susțin copiii. Mi-au trimis poze și mi-au scris. Caut în continuare activități care să îi implice și care să le facă plăcere.
Îmi place ideea conform căreia informația poate fi adunată sub formă nonlingvistică, sub formă de imagini. Poate atunci când vorbim despre propoziții subordonate este mai dificil, dar cu siguranță poveștile pot genera imagini mentale. Este important să punem în valoare imaginația și creativitatea elevilor.
Am început prin a încărca pe grup noțiuni de teorie necesare elevilor. Le-am spus chiar că sunt vitale în rezolvarea sarcinilor de la examen, le spun în continuare acest lucru. Nu au reacționat în niciun fel. Am încărcat o fotografie făcută unei familii de melci. I-am provocat să scrie câte o figură de stil legată de imagine și să o explice. A funcționat! Elevii mei au în continuare nevoie de culoare, de imagini, de experiențe care au legătură cu ei, cu mediul lor.
În mediul rural condițiile sunt altele. Elevilor le lipsesc conexiunea la internet, calculatorul, laptopul. Este greu să răspunzi mereu de pe un telefon, e greu să scrii un text, să realizezi un proiect. Aceste lipsuri ne fac vulnerabili.
Asta nu înseamnă că nu putem duce la bun sfârșit sarcini, înseamnă doar că ne va lua mult mai mult timp, că avem nevoie de mult mai multă motivație și de mai mult sprijin. Eu voi fi acolo pentru fiecare dintre ei, cu noi abordări dar și cu cele vechi.
În perioada următoare mă specializez, optimizez aceste activități de predare, urmăresc modele de bune practici, pregătesc materiale, le scriu elevilor și îi întreb de sănătate. Mă asigur că toți elevii mei învață și că înțeleg ce le predau. Eu le cunosc nivelul și așteptările mele nu se vor modifică doar pentru că am introdus, oarecum forțat, tehnologia.
Atunci când se confruntă cu medii pline de provocări, creierul răspunde dezvoltând mai multe conexiuni pentru a accesa informații suplimentare. Acest lucru este valabil atât pentru noi ca profesori, cât și pentru elevi. Ca profesor nu trebuie să îți fie teamă să greșești, trebuie însă să fii dispus să înveți, să accepți când nu știi, să ceri ajutor când unele lucruri te depășesc.
Primul pas este să regândim modul în care predăm și să nu uităm niciun elev. Un link aruncat într-un grup nu ajută foarte mult. reocuparea noastră este de a adăuga plusvaloare educației, indiferent de mediul în care lucrăm sau de comunitatea din care fac parte elevii. Dacă situația de față ne cere să predăm online cu siguranță vom învăța să o facem.